Fruit

Imi pare ca societatii ii sunt indispensabil!
Daca de maini si de picioare as fi legat,
tot in vocea mea s-ar amesteca fructele maniei.
Ura mea, diagonala ura, ar fi o para
rotita si invartita peste un orizont de Eve cu falcile larg deschise:
pica para malaiata
in gura-casca
ce s-a saturat de mar!
Evele: "Stim care e binele si care e raul! Cunoastem si discordia! Gravitatia mai ales! Acum care e urmatorul nivel? Dumnezeirea?"

Stop-Joc!
In scenariul meu, cu mintea mea in gandul ei,
imi pare ca daca, din fructul demnitatii le-as fi oferit sa guste
pomul ramanea neatins,
stingher, uitat...

Si chiar ma indoiesc profund
Ca Opritul avea ceva special
-ei nu traiesc pacatul originar, micutii,
ci farsa originara
a unui copac etichetat
in modul cel mai eronat!

(...)

Tinerete fara batranete este o minciuna- vrem copilarie fara nimic altceva!
Ne-a pacalit basmul; acum sunt toti nemorti, nebatrani
si nu stiu cum sa scapam din aceasta piele.
Metamorfoza in Fat-Frumos esueaza in Valea Plangerii
Valea Plictiselii,
Valea de-aici!

(...)

Eu sunt niste tenisi care alearga
de-a lungul liniei orizontului.
Rasarit, apus, zenit, nadir, abis,
inalt, E, V, N, S, lume, nelume,
pamant plat, geocentricitate, aurora boreala
de care ma prind ca de skate-board!
Alerg intr-una pentru ca daca ma opresc
secundele tuturor fiintelor ma vor lovi
si ma vor rapune.

Suprarealim

Rastoarna-ti memoria peste Apa Sambetei
pentru ca nu e nimic bun de retinut!
Dintr-un cazan plin ochi cu imagini pe care le asociezi intre ele- nu-ti vor ramane
decat batracieni pe fundul memoriei.
Amintim doar prezentul.
Sa-l imbuteliem si sa sorbim din el: Hai noroc!
Sa se inmulteasca aceste clipe prezente- de mii de ani traim clipa!
De ce clipa? De ce doar una?
Sa traim clipele! pe toate!
Acum! Pe locuri, fiti gata, start!

Pe un arc

Infasurati pe un arc, trupul ne capsam in metastaze
pentru ca un cancer ce creste in noi mereu
inseamna eul ce nu ne da pace.
dar cine mai vrea, in acest caz, supraeul?
cine?
eu nu, eu nu, eu nu...
sa ne limitam, zic eu, la un Vasile pentru toti.
sa-l impartim frateste, poate ne scade cancerul.
diamantul egoismului va fi amanetat lui Vasile.

Parabiomorfiagnosticocinetifilismul defineste noul sentiment!
Cumparati Parabiomorfiagnosticocinetifilismul!
Va slefuieste depresia
Va mixeaza emotia
Va vibreaza suflul
Va reprima negativismul
Va promoveaza opiniile discriminatoare
Va concediaza eul
Va sapa groapa si cadeti singur in ea.

Libertate

Baruch a aruncat o piatra
in geamul unei pravalii
iar piatra s-a crezut libera
spunandu-le celor din pravalie:
"Sa aparam drepturile si libertatile pietrelor!"

Hai -hui

Mi-am impachetat vesnicia, vreau sa zburd!
imi iau cu mine mintile,
imi iau si campii
voi numara constiincios:
7 mari si 7 tari
voi strabate in lung, in lat, in oblic,
voi ajunge in Nica-ieri si in Nica-azi,
Chiar daca nu mi-as misca macar o farama din trup, n-as fi nici aici,
nici acum,
pentru ca m-am nascut din neam de titirezi.

Soldatareala 2

M-au anuntat ieri printr-un ravas ca sunt chemat la lupta.
Don Quijote vrea sa zbier deasupra lumii, alaturi de el:
Clopotul vietii oscileaza pe loc in mine!
Da-mi o viata sa-i aflu adevaru, sa ii stiu teama
si s-o inving, marsaluind peste ea inainte si inapoi;
voi alerga cu steagul meu in mana
si-l voi infige peste orice piatra
chiar si praful imi va apartine!
Voi lua prizonieri de razboi pionii si turele
sa nu mai fac nimeni rocada!
E sah la rege!
Pana si muza razboiului isi catapulteaza trupul
decimand liniile inamice,
iar lumea-n combustie spontana imi lasa amintire
doar atat: un ochi.

Tiran

Atarnam peste evolutii ca un satrap nemilos,
iar cand mi se aducea vreo victima
stiam sigur ca vreau sa iau nu vieti, ci morti.
A lua viata cuiva inseamna a-l preschimba in ceea ce este
- eu vreau insa ce promite Darwin!
Eu vreau sa cred in omul maimuta!
Si daca ii iau omului moartea, ii iau si figura, si identitatea
si fur gura dupa gura carnavalul de sub cruce,
il las atunci pt icoana unui Cimpan-Zeu etern.
Nemuriti odata, puisori de primata!

Soldatareala

Eu nu mai stiu sa fiu soldat!
Am incercat sa dezertez...pe campul de lupta am deschis
o burta de vrajmas si m-am varat in ea de frica
si am plans acolo pana cand ochii mi-au nascut amfibii.
Cu o sageata cineva facea click pe spatele meu
iar pe firmamentul cerului
privirea mi-am inaltat si am vazut scris:
Quit game?
Yes/No

(...)

E un soare care arde orice ochi- l-am inghitit
si m-a ars in interior si acum
eu sunt soarele!
Si pedepsesc orice ochi ce ma priveste
pentru ca in priviri se nasc oamenii
iar eu vreau sa cred ca m-am nascut
pe bune,
nu in ochi,
ci in soare.

Din Oceanul Pacific

Din Oceanul Pacific
a iesit o idee, pe care copiii care se jucau pe plaja,
au preschimbat-o in sirena. Initial, ideii
i s-a parut amuzant sa fie sirena- se juca impreuna cu delfinii iar unii oameni aveau vise perverse cu ea. Altii isi infigeau ace in pele si-si tatuau in culori diverse tablouri ale ei.
Fetele se visau sirene; baietii vroiau sa le prinda, ba chiar un tip, Ulise, se legase de catarg
crezand ca sirenele il vor chema la ele. Un om fanatic!
Atunci, unul dintre copiii care o modelasera pe idee in sirena a zis
Stop-Joc! Ideea a facut baldabac in ocean
si de atunci, toti oamenii cauta fosile de sirena.

Eu

Nu exista nimic.
Prin reducere la absurd-totul exista.
Dar nici absurdul nu e ceea ce credeam.
Absurdul este o gospodina care da prin masina de tocat
o bucata de ficat de vultur.
Deci de ce as reduce ceva la absurd?!
Si eu nu vreau ca existenta mea sa se desfasoare
printre carnuri mirositoare sau bucatarii insalubre,
si nu vreau sa-mi reduc viata la nimic.
Vreau sa-i dau zoom, sa fie majorata, iar limita
sa fie infinitul, si universul meu- un pantof,
iar sireturile-cele 20 de dimensiuni!
- o dimensiune a magicului;
-o a doua dimensiune a circului;
-o a treia dimensiune a baloanelor din guma de mestecat;
-o a patra dimensiune a jocului de carti;
-o a cincea dimensiune a dumnezeilor veseli;
-o a sasea dimensiune a fractalilor acadele;
-o a saptea dimensiune a cimitirelor goale;
-o a opta dimensiune a primaverii lui vivaldi;
-o a noua dimensiune a verdelui atomic;
-o a zecea dimensiune a unicornilor;
-o a 11-a dimensiune a pamantului patrat;
-o a 12-a dimensiune a pisicii care toarce timpul;
-o a 13-a dimensiune a vanzatorului de nimic-dulce;
-o a 14-a dimensiune a oracolului-pianina;
-o a 15-a dimensiune a tacerii;
-o a 16-a dimensiune a desenelor animate;
-o a 17-a dimensiune a sunetelor surde;
-o a 18-a dimensiune a romanelor fara litere;
-o a 20-a dimensiune a eului care se joaca ajutat de toate acestea;
Dar, exact ca Mendeleev, am un fior ca oamenii vor mai descoperi si alte dimensiuni, asa ca in tabelul meu voi lasa loc pt ca ei sa completeze cu cate sireturi va fi nevoie, acest adidas verde care este universul.

de ce nu atingem linia orizontului

dincolo de orizont ma asteapta un bec: edison, lasa dragule curentul continuu si treci la joaca! nu pot nu pot, sunt un om cu electrosocuri in spinare si-mi port de grija si de soare, si ma scufund in volti si-amperi...de orizont nu trece nimeni, pt ca e un gard electric!