Eu

Nu exista nimic.
Prin reducere la absurd-totul exista.
Dar nici absurdul nu e ceea ce credeam.
Absurdul este o gospodina care da prin masina de tocat
o bucata de ficat de vultur.
Deci de ce as reduce ceva la absurd?!
Si eu nu vreau ca existenta mea sa se desfasoare
printre carnuri mirositoare sau bucatarii insalubre,
si nu vreau sa-mi reduc viata la nimic.
Vreau sa-i dau zoom, sa fie majorata, iar limita
sa fie infinitul, si universul meu- un pantof,
iar sireturile-cele 20 de dimensiuni!
- o dimensiune a magicului;
-o a doua dimensiune a circului;
-o a treia dimensiune a baloanelor din guma de mestecat;
-o a patra dimensiune a jocului de carti;
-o a cincea dimensiune a dumnezeilor veseli;
-o a sasea dimensiune a fractalilor acadele;
-o a saptea dimensiune a cimitirelor goale;
-o a opta dimensiune a primaverii lui vivaldi;
-o a noua dimensiune a verdelui atomic;
-o a zecea dimensiune a unicornilor;
-o a 11-a dimensiune a pamantului patrat;
-o a 12-a dimensiune a pisicii care toarce timpul;
-o a 13-a dimensiune a vanzatorului de nimic-dulce;
-o a 14-a dimensiune a oracolului-pianina;
-o a 15-a dimensiune a tacerii;
-o a 16-a dimensiune a desenelor animate;
-o a 17-a dimensiune a sunetelor surde;
-o a 18-a dimensiune a romanelor fara litere;
-o a 20-a dimensiune a eului care se joaca ajutat de toate acestea;
Dar, exact ca Mendeleev, am un fior ca oamenii vor mai descoperi si alte dimensiuni, asa ca in tabelul meu voi lasa loc pt ca ei sa completeze cu cate sireturi va fi nevoie, acest adidas verde care este universul.